Referinţe: Estera 1.10-22

Continuăm să privim la întregul tablou stârnit în istorie și menționat de Sfânta Scriptură, cu privire la decizia unui împărat. Să observăm câteva trăsături ale împărăţiei lui Xerxes.

Excesele sunt alimentate

În împărăţia lumii excesele sunt prezente zi de zi. Împăratul venea după o perioadă de 6 luni pline de petreceri, unde excesul de vin era la ordinea zilei. Cornilescu a tradus textul cu o mare indulgență. A spune că ai inima veselă de vin se referî de fapt la un fapt groaznic: ești beat criţă! Şi azi, probabil ca şi atunci, a bea reprezintă, în opinia unora, semnul bărbăţiei. În Împărăţia lui Ahașveroș dependența era prezentă. La petrecerile organizate de împărat pe o perioadă așa de îndelungată au fost prezente dezmăţul sexual, dansul şi consumul de alcool.

Familia nu este încurajată

Împăratul avea multe neveste, avea de asemenea şi harem de femei, totul fiind menit să satisfacă poftele acestui om. Multitudinea soțiilor ne sugerează faptul că familia nu era întemeiată pe singurul motiv ce ar trebui să stea la baza ei, dragostea. Probabil că soţiile erau alese din motive de interes politic, pe baza intereselor financiar-materiale sau, pur şi simplu, din cauza poftelor neînfrânate.

Femeile sunt tratate nepotrivit

Creştinismul recunoaște egalitatea dintre bărbat şi femeie. Diferența constă în rolul diferit pe care îl are bărbatul şi femeia. Islamismul nu consideră că femeia este egală cu bărbatul, iudaismul nu acceptă egalitatea între sexe, doar creştinismul acceptă egalitatea în faţa lui Dumnezeu. Refuzul împărătesei Vasti de a se conforma poruncii împăratului cu privire la prezenţa la bal ridică şi azi păreri diferite între comentatorii istoriei. A fost o decizie bună sau una rea? Până unde merge supunerea femeii în faţa bărbatului? Are bărbatul ultimul cuvânt sau nu?
Împăratul a vrut să se fălească cu soția lui în faţa altor bărbați, împăratul a vrut să stârnească pofte necuviincioase în mintea altora prin prezentarea propriei soţii într-o postură indecentă. Există situații în care femeia trebuie să spună şi un „nu” hotărât. Aici intervine înţelepciunea. Nu vorbim despre emanciparea femeilor în modul înțeles de lume azi, ci vorbim despre o bună chibzuială a lucrurilor.

Decizia „înţelepţilor”

Dacă ai greșit, nu căuta să te acoperi sau să te justifici, ci trebuie să te pocăieşti. Dintr-o dată îl vedem pe împărat determinat să acționeze. Stabilește de urgenţă o întâlnire la nivel înalt cu mai marii împărăţiei, se iau decizii, acestea sunt răspândite cu repeziciune în împărăţie. Împăratul a făcut o sumedenie de lucruri, însă ceva a omis: nu s-a pocăit. În loc să se smerească şi să recunoască că a greșit, a găsit sprijin în cunoscuți ai lui şi a mers mai departe în depravarea lui. Așa arată un împărat pervertit într-o lume pervertită. Cristos are însă o Împărăţie mai bună, întrucât este Regele regilor și Împăratul împăraților. Să observăm câteva dintre deosebirile marcante:

Xerxes                                                Isus Cristos

– Încurajează firea pervertită de păcat                         – Oferă o natură nouă
– Cuvintele lui au pierit                                                   – Cuvintele Lui rămân veșnic
– A dat oamenilor ce au vrut                                          – A dat oamenilor ce aveau nevoie
– A vrut să-şi prezinte soția în mod ruşinos                – Își cinsteşte Mireasa
– Nu mai șade pe tron                                                      – Domneşte etern
– A murit                                                                            – Este viu în vecii vecilor

(Mesaj expus de Daniel Cioban, pastor al Bisericii Baptiste Betel din Mediaș, duminică, 20 martie 2016)