22 Isus i-a zis: „Eu nu-ţi zic până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.
23 De aceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.
24 A început să facă socoteala şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni.
25 Fiindcă el n-avea cu ce plăti, stăpânul lui a poruncit să-l vândă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.
26 Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: „Doamne, mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti tot.”
27 Stăpânul robului aceluia, făcându-i-se milă de el, i-a dat drumul şi i-a iertat datoria.
28 Robul acela, când a ieşit afară, a întâlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care-i era dator o sută de lei. A pus mâna pe el şi-l strângea de gât, zicând: „Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.”
29 Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga, şi zicea: „Mai îngăduieşte-mă şi-ţi voi plăti.”
30 Dar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în temniţă, până va plăti datoria.
31 Când au văzut tovarăşii lui cele întâmplate, s-au întristat foarte mult şi s-au dus de au spus stăpânului lor toate cele petrecute.
32 Atunci stăpânul a chemat la el pe robul acesta şi i-a zis: „Rob viclean! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m-ai rugat.
33 Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?”
34 Şi stăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna chinuitorilor, până va plăti tot ce datora.
35 Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
Platon spunea: "Dumnezeu şi omul nu se pot întâlni niciodată!"
Biblia spune însă, că Dumnezeu şi omul pot avea o relaţie de comuniune, ba mai mult, Dumnezeu este Cel care preia iniţiativa şi oferă omenirii şansa salvării, prin jertfa Fiului Său.
Cum este posibil aşa ceva? Dragostea lui Dumnezeu este motorul acestei actiuni.
Îndurarea şi mila lui Dumnezeu pot fi observate de-a lungul istoriei:
– Iosif a avut parte de mila şi îndurarea lui Dumnezeu, iar el a răsfrânt-o asupra fraţilor săi, Iosif devenind o sursă de binecuvântare pentru ei, datorită poziţiei sociale pe care o deţinea.
– poporul Israel a avut parte de mila şi îndurarea lui Dumnezeu: ieşirea din robia egipteană, peregrinarea prin pustie, intrarea în ţara promisă, toate acestea fiind posibile datorită răbdării lui Dumnezeu.
– David, cel care avea să devină una dintre figurile emblematice ale poporului evreu, fiind persecutat de către împaratul Saul, a chemat ajutorul lui Dumnezeu. A avut posibilitatea de a se răzbuna pe vrăjmaşul său, îndemnat fiind de tovarăşii săi. A ales însă calea iertării, aşteptând ca Dumnezeu să fie Cel care îi face dreptate.
– Domnul Isus Cristos a fost persoana care a adus mila şi îndurarea lui Dumnezeu la stadiul desavârşit. El a făcut vizibil planul lui Dumnezeu de salvare a omului din starea de păcat, iar prin jertfa Sa, a restaurat relaţia de comuniune a omului cu Dumnezeu.
Oamenii aleşi de Fiul lui Dumnezeu, ucenicii, printre alte nelămuriri, aveau şi aceea legată de iertarea celor care ne greşesc. În pilda robului viclean găsim exemplul clasic de incapacitate a omului de a se situa la nivelul iertării lui Dumnezeu.
1. Cine plateşte datoria?
Împăratul verifică registrul, iar datornicul cere îngăduinţă. Nu posedă nimic din ceea ce ar putea acoperi datoria. Nimic, în afară de propria viaţă şi a celor dragi.
Robul este achitat de datoria sa, prin intermediul milei împăratului. Mila a fost cea care a învins judecata. Mila este considerentul pe baza căruia Dumnezeu intră în comuniune cu omul.
2. Cât valorează iertarea datoriei?
Datornicul iese din prezenţa împăratului şi se întâlneşte cu o persoană care îi datorează o sumă mică de bani. Omul iertat se întâlneşte cu omul dator. Îl va ierta? Dar noi, iertăm?
Iată-l acum pe omul iertat silindu-l pe datornic să-i plătească datoria. Mila nu se mai regăseşte aici. Iertarea dobândită nu este transmisă mai departe, bucuria iertării se transformă în răzbunare cruntă.
Zece mii de galbeni nu au mai valorat nici măcar o sută de lei.
3. Reacţia opiniei publice
Tovarăşii omului iertat aduc la cunoştinţa împăratului cazul, iar acesta revocă actul iertării şi-l condamnă pe datornicul său la plata datoriei. Modul nedrept de raportare a celui iertat la semenul său intrigă, iar consecinţa va fi cât se poate de păgubitoare la adresa celui fără milă.
Iertarea oferită, dar neaplicată şi la alţii, are ca rezultat anularea iertării. Binecuvântarea care nu este propagată, se transformă în blestem.
Avertismentul este cu atât mai important, cu cât aplicaţia se face la relaţia noastră cu Dumnezeu, iar avertismentul nu-l face altcineva decât Fiul Lui Dumnezeu: „Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.”
(Sintezã a mesajului expus de fr. Pavel Moga, duminicã, 31 octombrie 2010)
Pentru mesajul complet, în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – ASCULTÃ MESAJE sau
Ascultaţi mesajul aici