Referințe: 2 Cronici 33:1-17

A ajuns rege la 12 ani. Domnia lui a durat 55 de ani. Economia țării a fost deosebit de înfloritoare. El însă nu a reușit să gestioneze bine situația și a intrat în picaj spiritual. Încântat de progresul economic al țării, Manase a căutat să vadă practicile națiunilor cu care ducea tratative economice. Furat de bunăstarea din jur a decis să practice și el ceea ce a văzut la partenerii de afaceri: ghicitorii, vrăjitorii, etc. S-a pus astfel împotriva lui Dumnezeu. A zidit idoli, altare baalilor, astarteelor și li s-a închinat. S-a abătut de la credința părinților săi și a preluat credințele vecinilor. Mai mult, a introdus acești idoli în templu crezând într-un pluralism religios. Adevărata religie însă, era legământul avramic pe care el l-a îndepărtat, implicându-și și familia în rătăcirea lui.

Aflat acum în închisoare, obligat de împrejurări, simte nevoia urgentă de a chema numele lui Dumnezeu. Realizează și își mărturisește tot parcursul lui greșit, cerându-i Domnului un nou început, cu Dumnezeu de această dată. Manase îl pune acum pe Dumnezeu în loc central în toate aspectele vieții. Închinarea la Dumnezeu era acum o poruncă a împăratului, a unui împărat schimbat moral și spiritual.

Asemeni lui Manase, fără Dumnezeu, și noi suntem în picaj. Trebuie să ne întoarcem să cerem o nouă șansă, să ne naștem din nou. Dumnezeu ne regenerează viața și redă fericirea. El ne dă ce e mai scump în univers: Domnul Isus Cristos și sângele Lui care s-a vărsat pentru păcatele noastre. Nu există valoare mai mare în univers. Dacă ne respectăm pe noi înșine, trebuie să ne umplem golul ființei cu ce e mai bun în univers: Domnul Isus Crisos care ne îmbogățește viața.

(Mesaj expus de fr. Călin Taloș, pastor al Bisericii Baptiste din Peceiu, jud. Sălaj, duminică, 30 martie 2014)