Referințe: Numeri 21.1-9
Pasajul de față înfăţişează poporul evreu la vreo doi ani după plecarea din robia Egiptului. Aveau să treacă încă 38 de ani până când va intra în ţara făgăduinţei. Întreaga generație de rebeli avea să aibă drept mormânt pustia deşertului. Însă Dumnezeu avea să rămână credincios legământului Său, El avea să se țină de cuvântul pe care L-a dat poporului Său. Răzvrătirea oamenilor s-a îndreptat împotriva lui Dumnezeu şi împotriva lui Moise şi Aaron, clevetirea poporului a avut drept ţintă bunăvoinţa Celui care le-a oferit protecție şi hrană. Ca răspuns la această stare de nemulţumire Dumnezeu a trimis pedeapsa Sa prin intermediul unor şerpi înfocaţi. Cu toate că păcatul a avut drept consecință o pedeapsă pe măsură, trebuie să remarcăm şi oferirea șansei de iertare din partea Domnului. Pe de-o parte păcătoşenia omului, de altă parte dragostea lui Dumnezeu.
1. Păcatul lui Israel – vers. 4-5
I. Au respins persoana lui Dumnezeu. Rezultanta acestui fapt a fost o dreaptă judecată. Oamenii se uitau la Creatorul lor şi comentau răutăcios cu privire la purtarea de grijă a Celui ce, cu credincioşie, i-a purtat prin pustie. Cazul acesta nu a fost singular. De la ieșirea lor din Egipt nimic nu le-a fost pe plac, o lungă serie de cârtiri este consemnată în cartea Numeri până la acest moment. Dacă însă până atunci cârtirea s-a îndreptat împotriva lui Moise şi Aaron, liderii aleși de Dumnezeu pentru poporul Lui, de data aceasta pumnul este ridicat împotriva Creatorului.
II. Au respins promisiunea lui Dumnezeu. Lipsa de viziune a poporului a discreditat cuvântul rostit de Domnul, promisiunea oferită că vor fi duşi în ţara Canaanului.
III. Au respins provizia lui Dumnezeu. Ei au cârtit că nu au hrană şi apă, totuși Dumnezeu le-a oferit apa din stâncă, mană din cer, carne din înaltul cerului. Hrana pe care au primit-o i-a ținut în viaţă zeci de ani, le-a oferit putere de supravieţuire în condiții deosebit de grele.
IV. Au respins profetul lui Dumnezeu. Când oamenii Îl resping pe Dumnezeu, ajung foarte repede să-l respingă şi pe mesagerul lui Dumnezeu, pe cel care aduce în faţa oamenilor mesajul Celui Preaînalt. Şi azi, oamenii respiră aerul lui Dumnezeu, mănâncă roadele pământului lui Dumnezeu, au parte de grija Creatorului. S-a schimbat ceva de-a lungul secolelor?
2. Pedeapsa lui Israel – vers. 6
Păcatul este ca un şarpe: stă ascuns așteptând momentul prielnic pentru a ataca, momentul propice pentru a-şi arunca veninul. Cercetătorii au studiat acest tablou al atacului şerpilor şi au ajuns la concluzia că decesul nu avea loc imediat, ci trebuia să treacă o zi sau două până când victima avea să moară. Această perioadă era însă una plină de suferinţă. Când păcatul își inoculează veninul, acesta te chinuie, te înjoseşte, te macină, iar în cele din urmă te omoară. Sfânta Scriptură ne învață că plata păcatului este moartea: ori plătești tu, ori plătește altul. Poți privi spre Salvatorul tău şi să trăieşti. Veşnic!
3. Pocăinţa lui Israel – vers. 7
Israeliţii aveau două alternative: să fie muşcaţi şi să moară sau să-şi scape viaţa. Așa încât aleg să facă ceva pentru a schimba situația, urmărim astfel trei paşi:
I. Convingerea. Au mers înaintea lui Moise şi au cerut ajutor, conştienţi fiind că au o problemă.
II. Confesiunea. Au mărturisit păcatul de care au dat dovadă.
III. Căinţa. Le-a părut rău de păcatul lor şi au dorit să se lase de el.
4. Providenţa lui Dumnezeu – vers. 8-9
I. Imaginea blestemului căzut peste popor – şarpele de aramă. După ce a venit printre oameni, Dumnezeu a fost atârnat pe lemn şi oricine privește spre El şi crede în El, este salvat.
II. Binecuvântarea lui Dumnezeu. Planul mântuirii era soluția oferită de Dumnezeu pentru problema umană.
III. Bunătatea lui Dumnezeu. Bunătatea este una infailibilă, nu este o încercare sortită sau nu eşecului, ci este 100% garantată.
IV. Binecuvântare personală. Fiecare trebuia să privească la el însuși, pentru el însuși.
V. Binecuvântare instantanee. Vindecarea avea loc dintr-o dată.
VI. Binecuvântare inestimabilă. Viaţa salvată era, în sine, darul cel mai de preț.
O situație fără ieșire, o situație de criză, o situație cu un pericol potențial evident. Dar Dumnezeu a intervenit atunci şi El intervine şi azi: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.” Ioan 3.16
(Mesaj expus de pastorul Gigi Dobrin, duminică, 30 noiembrie 2014)
Pentru mesajul în format audio-mp3, vã invitãm sã accesaţi meniul RESURSE – PLAYER AUDIO sau
Ascultaţi mesajul aici